Iată cum plouă și plouă, vă spun,
Oceanul de frunze se prelinge pe drum,
Tumultul din noi, ce vuiet nebun!
Apare și toamna, apare acum.

Iar luna e, doamne, un vas de tăciuni
Și plopii înalți, războinici nebuni,
Iar eu aș fi vrut ca să pot să vă spun
Cum plouă cu frunze, cum plouă pe drum.

Mă vărs de păcate și mă-ntind ca o ploaie,
Iordanul din mine îl vând pe-o văpaie
De gând sau de vis și iertare să-mi dea
Căci vând iarăși ploaie și toamna din ea.

Acum se adună și vuiet pădurea
Împrăștie scorburi de miere securea,
Sau poate-i o lamă de rază, cum luna
Mai rupe o frunză și toamna nebuna.

Întins ca un drum la piciorul străin
Ce piane și harfe și pocale cu vin
Curgă prin vene, ce mult aș fi vrut
Să mor iar ucis de al toamnei sărut!