|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ sunt în corpul meu
￭ am învățat să supraviețuiesc și așa
￭ LaraicaElbaSavașiDrina
￭ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
￭ Dina vorbește cu Dina
￭ când vine aia să ne schimbe hainele
￭ stejarul
￭ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
￭ Drum
￭ Adrian A. Agheorghesei, debut
￭ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
￭ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
￭ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
￭ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
￭ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
￭ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Sette Vele
poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Gabriele D'Annunzio [Gabriele_D\'Annunzio ]
2009-10-27
| [Acest text ar trebui citit în italiano] |
Înscris în bibliotecă de Danut Gradinaru
Rientran lente dalle liete pèsche
sette vele latine,
e portan seco delle ondate fresche
di frangranze marine.
Son bianche, rosse, gialle e su vi raggia
l'occhiata ultima del sole;
s'allunga all'aura una canzon selvaggia
d'amore e di viole.
Nel ciel di perla le rondini brune
ricaman voli a sghembo;
non si vede del mar là tra le dune
che un cinereo lembo.
Il fiume è pieno di riflessi: a schiera
le sette vele stanche
vengono innanzi insieme con la sera:
son gialle, rosse e bianche.
 |
|
|
|
