BLÂNDA METAMORFOZÃ

Bătrânii universului mi-au spus,
Că la început am fost anaerob,
Și mă plimbam prin chaos nesupus,
Până să ajung miel de paște și drob.

Mi-au crescut picioare să umblu prin har.
Inima mi-a crescut cât zece milenii,
Doamne să te pot iubi din amar în amar,
Îngenunchiam și ochii să culeagă mătănii.

Nu vreau în mine să privești ca-n ciob
Nici nu înfig harponul într-o baracudă,
Vreau să-ți scriu venerații pe glob,
Doamne Dumnezeule lumea toată ți-e rudă.