eu tac...
pentru ca alții să-mi vorbească,
sunt singur cu Dumnezeu în gând,
și cu Arsene Boca Sfântul,
schimb un gând,
ce o să-l așez,
într-un vers de rugăciune,
ca să răsară,
un alt gând,
si-un alt vers alb... împerecheat,
cu alte albe versuri,
ce într-o strofă albă,
de iubire,
caldă și imaculată,
să-mi sprijine,
credința oarbă, dezrădacinată,
un alt gând am schimbat,
ce s-a așternut, deodată,
intre inimă și minte,
și s-a lăsat în pace,
și-n iubire,
spre sufletul meu... încărcat,
am simțit din nou,
iubirea Ta cea vie,
Iisuse...Lumină vie...
și toate aceste gânduri,
ce curg spre mine,
împreună se contopesc,
în imn de slavă, întreit,
Doamne Savaot...
Hristoase Iisuse Doamne...
Duhule cel Sfânt,
ele la tine urcă, în taină...
spre sălașul Tău cel mare,
în cerurile Tale sacre,
se grăbesc,
să treacă... vămi și vămi de purpură,
și violete zări, nemărginite,
ca să reajungă,
la Tine Doamne,
în lăcașul sălășluirii Tale,
în adevăr și-n loc înalt și sfânt...
cuvânt lângă cuvânt...
ce picură...
peste lira albă... ce acum vibrează,
din toate cele patru coarde,
când lumina gândurilor mele,
strânse-n rugăciune,
s-a așternut pe ele,
născând mii de raze rogvaive
ce străpung...
și cerurile...
și norii,
și inimile, sfinților,
ce au purtat același Cuvânt
Darul Tău Iisuse,
n-a zăbovit,
mă mângăie,
odată cu răspunsul
ce într-un cuvânt,
îL lași,
să vină...
în sunetul iubirii,
cel suav și tandru,
înscris,
în cartea credinței mele,
Ai redat un nou sens
vieții mele, aici pe-acest pământ...
peste mine, Doamne
ai revărsat lumină de iubire...
și peste noi,
ai revărsat
în taina iubirii Tale cuvântul Tău cel Sfânt...
Iisuse Doamne...
Duhule cel Sfânt...
Savaot Doamne...
În treimea-ți Sfântă Doamne
Ne-ai arătat aici...
În lume Adevărul cel înalt și Sfânt.



09.02.2008 Romeo – Nicolae + ASiIiVro

Mânăstirea Brâncoveanu Sâmbăta de sus
Camera poetului 105