poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-14 | | Când se-nvinețește zarea Și când frunze ruginesc, Când se ofilește floarea, Toate relele pornesc, De te-apucă disperarea. Ploi ce fac pământul tină, Multe, reci și inumane, Pentru toate e de vină, Dar el cântă prin obloaane Melodii din ocarină. Mai apoi, când ploaia șade, El se-apucă de suflat, Până frunza, tristă, cade, Și o ia la alergat, Totul cam la zero grade. La așa temperatură, Ce-o aduce de la pol, Florile-l privesc cu ură, Că le-a prins cu trupul gol Și le strică din alură. Tot cu gânduri nepermise, Prin grădină pune brume, Scârțâind în porți deschise, Treabă care-o face-anume, Ca-n povești de toamnă scrise. Este clar și toamna zice Că nu s-au vorbit de fel, Că el nu i-a fost complice, C-a făcut tot ce-a vrut el, Frumusețile să-i strice. Dar, o cred pe jumătate, Fiindcă toamna, e tot toamnă Că de-i vorba de păcate, S-o tratăm ca pe o doamnă Și zâmbind să-i dăm dreptate
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate