poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-13 | | Înscris în bibliotecă de Gigi Burlacu - Pietreanul
Prin singurătatea lui brumar
Se risipește parcul, cît cuprinzi, Învăluit în somnul funerar Al fumegoaselor oglinzi. Căci prin mijloc, bolnav de mii de ani, Întunecat în adîncimi un lac e-ntins, Și sîngele, din vii și din castani, Pe fața ruginie a undelor s-a prins. Tristețea mea străvede printre arbori zarea, Ca-ntr-un tablou în care nu-nțelegi: Boschet sau așteptare oprește-n fund cărarea? Și liniștea-i ecoul buchetelor pribegi. Spital de întristare, de căință, În care-ți plîngi iubirea nentîmplată Și-ți amintești cu dor, cu-o suferință, Făptura neîntîlnită niciodată. Molifți, cîțiva, s-au întîlnit departe, Pe cînd murmurul parcului se roagă... Se-nchide înserarea ca o carte Și sufletul în foi, ca o zăloagă.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate