Același neam, același sânge
Neam după neam, în valuri curge
Sunt tot același n-am știut
Că vremea trece, că totul e de lut

Că cina este pregătită
Și vin numai acei ce-n cale
Au numai două doruri pe o plită
Au numai două haine de umblare

Voiai să fii cum nimeni n-are
Ducând o servietă plină de sudoare
În ceata curioșilor din mers să arunci mustrare
Nu le răspunde la întrebare

Au nu știai că-i petrecută
Vremea ce-o pierzi ducându-te de nas, de alții
Când cea cărare ce te așteaptă doar pe tine
O lași bătătorită de idei străine

Același sunt, tot cum am vrut eu
Căutând în adâncul sufletului meu
Unde fructele fericirii se coc mai greu
Și se veștejesc amintind că e noapte mereu

Ragazurile vin de atâtea ori
E timpul ce-și numără pașii către noi
Aruncând în speranțe răbdarea din flori
Pisând în poiana anilor, secunde noi

Curajul nebăgat în seamă de aseară
Ce a trecut ca boarea prin pădurea cu mirări
L-am risipit în geanta găurita de întâmplări
În acalmie mă întreb de unde atâtea tulburări

Același fel de așteptare
Îmi cern în mintea călătoare
La umbra sobei ce mocnește un vreasc de vorbe
Pomenile vieții căpătate de la orisicare