cer întunecat.
lacrimi care lovesc.
baloane cu dorințe,
pocnind în mine,
strigăte oarbe...
nu mai vreau să mă ascund
în case de melci,
unde timpul are doar uși,
uitând să-mi pună adăpost!
lacrimi care rotunjesc.
sânii îmi sunt globuri de foc,
iubiri pline de dor,
inimi în palme...
felinare de dulceață,
care visează trandafiri
aduși de toamnă...
întrebări cu tâmple,
semnate indescifrabil,
riduri de râuri care au plâns
după veșnicia dragostei!
mi-e dor de tine, iubite,
trebuie să mă crezi, chiar acum!
îți sărut tragicul mister,
ce-ți încătușează fruntea!
totul stă într-un simplu cuvânt,
mișcător între noi,
marinar ce privește zările...
și îngână rugăciunea apropierii.

7 octombrie 2009, 14:28