Saskia, în juru-ți se-ascut săbii
niciodată, frica n-ai știut
dar ascultă clinchetul de scut
la un loc cu plânsetul de vrăbii

aerul e sufocant și mut
Dumnezeu șoptește-n umbra bărbii:
,,după ce ați câștigat corăbii
pierdeți echipaje la barbut!’’

mai închide înc-o carte veche,
mai adună iar’ vreo două plângeri
toate astea, viața ta, înseamnă

Saskia... e doar o altă toamnă
pentru-aceeași amorași sau îngeri
ce-și așează palma pe ureche...