În neclintirea asta strivită sub dogoare,
Doar fâlfâit de aripi, de pescăruși, brăzdează
Oglinzile marine, iar grâul aiurează
Jertfit din spic, sub paiul, cănit de prea mult soare.
Risipa de lumină alungă în abise
Roirile de bancuri spre locuri răcoroase.
Apun jertfite-n urmă, sub retezări de coase,
Movile de păiuguri, belșuguri compromise.
Strâng vânturi din a mării fățarnică lucire
Cernite oști de nouri, hălăduind a noapte.
Târzia descărcare pe holdele răscoapte,
Sporește numai teama de aspră sărăcire.

Ai rânduit, o, Doamne! Ca seceta să treacă
Sub hoardele de ape, ce glia o îneacă.