poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 862 .



Sătui de păcate
poezie [ ]
16.09.2009

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Marianuss ]

2009-10-02  |     | 



Din noapte în noapte în căruța cu fapte
Străbat acei oameni, și ale lor vise deșarte
Se întorc pe la case, sătui cu de toate
Sătui de păcate.
Unul povestește de aventuri cu femeile care spre patimi îs sortite
Îngrămădind pe catastif, păcate ce la rând, se așteaptă ispășite
Nu-i tace gura crezând că le-a încercat pe toate
Istorisind ale femeii picioare, si pentru el răsfirate
Încălecând cu poftele-i la beție pe cea din a mai veche meserie
Nu stau să-l creadă atat de voinic, prietenii, si ei sunt după cum se stie
Sătui de păcate.
Ce dornici sunt în a istorisi din ale minți, de mult culcate
- Băi, ce-mi vorbești tu din ale mele fapte, încurcă-n gura-i ce sorbește vinul, un tip bărbos, un vreasc de vorbă
Primii în schimb un val de râsete și zbenguieli
Și plescăind din mustățile murate-n vin se-ncruntă și socoate:
- Băi, ahh, apoi din pleoape des clipi,țigara dă și ea să se cam stingă
Se împleticesc înjurăturile, în gura-i sătulă de atâta bautură
Sătula de păcate.
Se aud pe drum doar pietrele ce tot lovesc in roți
Acasă îi așteaptă ai lor copii, si cu ai lor nepoți
Cârlanul care trage la căruță, nu se uită în spate
Nu știe că in spate, îi duce pe acei sătui de toate.
Din când în când se mai aude un cântec încâlcit
De la nuntașii vieții deșarte, cu multe păcate
Se leagănă căruța, scârțâindu-și obloanele, cântă împreună
În atmosfera creată, a nuntă, bețivii dau din mână în mână
O sticlă de vin, roșu aprins, în patimi cuprins, ce rămâne nestins
Ce coboară pe gâturile toate, săturându-le la umbra din noapte
Pe cei sătui de păcate.
E târziu, copitele cârlanului doar noaptea le numără
Iar ceața îi ascunde tacit aburii din nări.
În căruță unii dorm, iar alții-s cu gândul departe
Leagănul îi dă mai incet, pe sătuii de păcate,
Se zgâlțâie la gropi, dar fiecare la locu-i, stând
Câmpiile se dau la o parte, poteci oferind.
Cârlanul tot mai singur trage la căruță si oftează
Ecoul îl îmbărbătează și cu el nechează
Spre ale căror case adormite, osteneala nu-și socoate
Stăpân fiind pe ale lor păcate, ce-i duce în spate, în căruța cu fapte.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!