poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-09-25 | |
Precum al său luceafăr blând
Coboară sacru dintre stele Cu ochii săi cei negrii el Făcea și noaptea să scânteie. Purta spre lacuri luna-n ochi Și se-oglindea în apa lină O stea de aur avea-n păr Și soarele-i stătea în mână. Și dulce suspinau sirene Când apa chipu-i oglindea, Copacii se-aplecau spre dânsul Și vântul parcă îi cânta. Natura îi era supusă Pământul țării îl iubea, Iar el cânta cu vocea sa Un dor ce inima-i răpea. Era Mihai, copilul blând Ce visul nu și-l mai oprea Ce ne privea cu ochii săi Și luna-n dar ne oferea. Un suflet singur, chinuit, Ce-a suferit în viața toată Căci în zadar a încercat S-o dobândească pe-acea fată. Chiar vântul doina îi cânta Și o purta spre largul mării, Iar marinarii-l auzeau, Dar doina, o dădeau uitării! Fecioarele îl ascultau Și-o lacrimă lăsau să cadă Mihai, cu vocea sa firavă Cânta a inimii baladă. Ca abanosul părul său În noaptea neagră-l ascundea, Trecea pe lângă lacul său, Trecea, dar nimeni nu-l vedea. Ca o nălucă el umbla Pe-acest pământ, rătăcitor... Și stelele-i stăteau în păr, Iar luna-i presăra covor. Cu frumusețea sa era La fel ca soarele în zare Și fără să-și dea seama el Avea o lume la picioare.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate