fumez
o parte din fum iese cînd expir
privesc în el diferite lucruri obișnuite
o casă
un chip blînd
o ceartă un surîs
și nu știu de unde vin aceste lucruri
nu știu dacă din partea de sus a plămînilor
sau din cea de jos
și nu știu nici care jumătate a rămas în mine


beau
duc paharul la gură
sorb cu răbdare
pipăind cu papilele fiecare moleculă
apoi stau cîteva clipe nemișcat
poate chiar 30 de secunde
ascultînd cum sînt
pătruns de muzica fluidă
aș putea să termin paharul
însă dacă fac asta mă gîndesc dintr-o dată la mine
așa cum sînt
un fact sau doar o reflexie într-o oglindă
din marmură


simt
lumea cu mîinile
ochii îi folosesc doar pentru a mă întoarce în întuneric
îmi place întunericul fiindcă el este radioactiv
sinestezic
în el trăiesc perioadele de înjumătățire ale luminii
eu acolo îmi pierd mîinile îmi pierd mintea
și sap morminte pe măsura cuvintelor


ascult muzică
și nu știu dacă aud toate sunetele
întotdeauna am impresia că mi se transmite un mesaj
muzica este
da este
un acționar la o firmă care face livrări la domiciliu
îmi aduce orice gîndesc
dar oricît de mult oricît de des
nu poate să ocupe spațiul gol de lîngă mine


citesc
poezie proză văd filme
și bune și dureroase iar undeva în minte am un proiector
care aruncă lumea prin ochi
asta mă face să mă simt ca într-o cadă
umplută pe jumătate
și nici nu știu și nimeni nu mi-a spus cîtă din ea e rece
și restul


admir
imperfecțiunea
văd oameni pe stradă și îmi dau seama că nu pot fi secționați
de oglinzile perfecte ale creatorului
apoi mă bucur cînd mă așez la masă
în fața unei ființe frumoase
și ne împrumutăm unul altuia trăsăturile


eu exist
întotdeauna mi-a plăcut să cred că mă înșel
pentru că doar așa dragostea noastră ar fi putut să fie
o iluzie