|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
 Texte Recomandate
■ O clipă de intruziune
■ neînsemnat, aproape invizibil, stinghereai într-un colÈ› al muzeului de vise pierdute
■ Osana! Milostiv Fii-ne celor cu pohta în gât
■ domnu’ pal
■ am ÅŸi eu un if
■ Baladă de plută pe margine de flux
■ iarna de carne
■ Singurătate
■ nu pot respira
■ ESTE POETICUL O CALE DE CUNOAÅžTERE ÅžI ACÅ¢IUNE? – COMENTARII LA HEIDEGGER
■ supradoză de nimic
■ Sonet (CCCLXI)
■ noaptea dintre amintiri
■ ​zolman locker privindu-se în sena 20 de zile mai târziu
■ Scrisoare către Bob Dylan
■ Cîntecul codului de bare îndrăgostit de codul qr
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop

Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Fine poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Ada Negri [Ada_Negri ]
2009-09-18
| |
Înscris în bibliotecă de bogza gheorghe
La rosa bianca, sola in una coppa
di vetro, nel silenzio si disfoglia
e non sa di morire e ch'io la guardo
morire. Un dopo l'altro si distaccano
i petali; ma intatti, immacolati,
un presso l'altro con un tocco lieve
posano, e stanno: attenti, se un prodigio
li risollevi o li ridoni, ancora
vivi, candidi ancora, al gambo spoglio.
Tal mi sento cadere sul cuore i giorni
del mio tempo fugace: intatti, e il cuore
vorrebbe, ma non può, comporli in una
rosa novella, su più alto stelo.
|
|
|
|