Un trup de lut olărit, cu draperii umede pe creștet,
Câteva coaste adunate în corset.
Urmele piliturii de sînge răscopt
Și cruste de funingine sub plete.
Acesta sunt eu, manechinul tău.

Tu, numai tu ești de vină,
Că port proteză de arțar între canini,
Că iubirea mi-a rămas încătușată în exil,
Că doar din din când în când mai pot grebla
Rumegușul rămas între cuvinte.