în noapte valul subțire și alb macerând cadavrele scoicilor
aștrii subțiri scoțând revolverele, măturând șoseaua întunecată
cu o rafală de pini; hoteluri extaziate și zgomotul îndepărtat
al unui tors de delfin, al unui motor de rachetă...
- mai mergem mult? cu sticlele transparente de votcă
și cu o cristalină lună sub tălpi rotindu-se ca un disc într-un local de noapte albastru
înaintăm prin moartea plină de becuri
alcor și vega cu discotecile și lupercaliile cărnii întoarse-n afară
cărnii și nervurilor răsfrânte peste o față de masă, un pahar, o scrumieră
și noi doi ca visători lui molde vorbind despre antonioni
accidentați de ușoare automobile fantomă
și votca împinsă în sus, levitând în sfere oranj ca într-un laborator spațial
pe țărmul cu vile și pini într-o mangalie suvenir.