Noaptea ciocăne iar la ușa gândurilor.
Caut zahăr încă solid
pe cărarea pulpei de măr lovit și trist...
iau în mână mireasma orhideelor călătoare
și ți-o presar în fiece minut al nopții
pe cutele din cristalinul ochilor.

Să pășim încetișor prin viața din care
se scurg efervescent cauze și efecte pisate...
smulg umed un fir de iarbă
îmi bandajez igienic
plăgile tăiate...

Regretai și tu parcă...ieri ai îngăimat ceva
te-ai dedat lent timpului în care
aburul și picătura numără vremea
Mai percepi
cu papila gustativă...
...la unison...
săruturi de arhivă...

Am strivit în palme iarba și i-am lins clorofila.
Avea gust de piele de copil.