poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Apoi reîncepe forfota obișnuită
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-09-11 | | De la un timp trecutul se deschide-n gândurile mele asemeni unui cufăr uzat și ros de carii din care se revarsă timorată viața mea; rădăcina ei înfiptă adânc își alimentează seva cu doruri neîmplinite și taine dureroase ale căror semințe au fost aruncate-n lume de supărarea ce s-a iscat între Adam și Eva. Aș vrea să pun capacul, dar memoria nu se lasă păcălită mi-a sfărâmat triumfătoare închizătoarea și uitarea zace lângă cufăr adormită. Viața mea, zaț de cafea acrit, uitat de timp într-o ciobită cană, dorurile mele, praf de sare presărat pe rană... Somnul meu s-a intoxicat cu vise și a murit, plin de regrete, într-o seară frumoasă de toamnă. Degeaba aștept cu brațele deschise, doar vântul hoinar mă îmbrățișează împreună cu negura ce mângâie spațiile necuprinse. Singură, tristețea mă însoțește și mă veghează când trec abătut și încărunțit pe sub ferestrele casei tale, cu obloanele închise. Nefericirea, fântână adâncă și secată, în care se adună lacrimile ploii și zăpada, se lărgește, devenind o baltă întunecată din care iese șarpele depresiei să-și înhațe prada. Sensul existenței mele s-a agățat de tine ca fluturele de o strălucitoare lampă, chiar dacă realitatea te-a zugrăvit în tonuri gri și semeni c-o imagine dintr-o veche și misterioasă stampă. Nu simți cum un val de afecțiune vine spre tine, împins de fluxul iubirii? De ce te cramponezi cu înverșunare de rațiune și nu lași să se deșire-n suflet ghemul tors al fericirii? Te osândești pentru o vină trecută, osânda ta fiind și osânda mea, sau ai altă taină ce mie mi-a rămas necunoscută și nu vrei să știu de ea... Aș vrea ca sorțile noastre să se țină de mână, de-acum înainte să străbatem numai spații senine, fără să ne mai lăsăm prinși în furtună iar clipele să strălucească înaintea noastră împletite într-o singură cunună. Dar tu vrei?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate