Pe cerul extrem de albastru al unui oraș apar uneori imensele globuri portocalii prin transparența cărora se pot vedea ca prin vitralii hărțile celuilalt tărâm
atotputernica încetineală a plutirii ne plimbă pe un hipodrom armonios în care explozia de soare ne împrospătează și ne spală șorțurile aruncat claie peste grămadă de-a lungul gardului
între năucitoarea stare de eveniment și o luminozitate fragilă se recompun ecourile noastre care nu se vor stinge niciodată

alteori câțiva localnici intră în panică încă de pe când abia se zăresc siluetele depărtate și cenușii ale unor păsări cu profil de pajure
înalte de 400 metri și totdeauna verticale cu aripile strâns lipite și parcă decupate din plăci de tablă groasă ele nu plutesc ci stau acolo sus încremenite între ghețari de aer
deasupra creștetului li se mișcă un vârtej de pene
viteza încremenirii lor întrece cu mult goana deznădăjduită a stolului de porumbei pe care îl înghit fără să se clintească
cum nu ne privesc niciodată în ochi s-ar putea să ne ignore

în restul timpului nathura e încântătoare