Voi putea opri păcatul?
Nici marea inundând uscatul
Vedeam pe mine coborând de-a latul
Lăsând doar jale-n urmă, păcatul

Aș putea încetini sălbăticia?
Nici moartea dojenind pruncia
Urcau prin vise, speranțe triste
Smulgând din rădăcină dorințe aprinse

M-aș încumeta a întârzia durerea?
Nici ura mistuind iubirea
Se zbat în inimă ostenind dorirea
Nici lacrima nu mai stingea simțirea

Voi putea răbda dezamăgirea?
Nu, nici nereușitele sfârtecând nădăjduirea
Curgeau pe obraz șiroaie pătimașe
Stingând speranțele ce legănam în fașe

Aș mai putea întoarce timpul drag?
Nici buzele ce-am sărutat în prag
Se aprinde sufocant și focul însingurării
Ce-mi cuprindea împotrivă-mi scânteile îmbrățișării

Mi-aÈ™ mai putea privirea ridica din patimi?
Nici tinerețea ce-am plimbat-o`n rele datini
Atâta aș vrea să mai cerșesc și aduce
În preajmă un loc visat înainte de a mă duce.