Lângă altarul rece plânge-o lumânare,
O pasăre nu știe încă să-și ia zborul,
Un copac tânăr, la-nceput de viață,
Suspină-nspăimântat văzând toporul.

În crudu-ți suflet de-ai găsi moment de milă,
Să-i poți iubi pe alții înaintea ta,
De-ai judeca atunci când talpa-ți
Strivește într-o floare inima,
De-ai reuși să poți trece de toate,
Fără ca-n tine să rămână ură,
De ai putea să-l vezi pe-acela
Ce prăbușit, după-ajutor urlă,
De ai putea să-i faci pe alții să-nțeleagă
Că visele se-ndeplinesc nu doar în somn
Și-ai respira același timp cu Lumea,
Atunci te-ai naște din cuvântul Om.