poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-31 | |
Pe-a noastre poteci de munte
Trece-un cerb stelat in frunte E mare, rosiatic, impunator E ca soarele sorbind apa de izvor Si acest cerb atat de singuratic Pe Stejea copilarit-a, in haosul salbatic De mic a avut a se opune Cu lupii argintii cu gaturi fara urme Ei sunt aceia cu instinct devastator Si haita lor zdrobeste oscior dupa oscior Sunt aprigi, multi si rai Iar in iernile geroase-s mai mult decat calai Insa a meu cerb falnic si fara de egal Lupta-ta de micut cu acest clan barbar Era atat de tandru in lupta ce-o purta Precum un voievod urmat de oastea sa El a facut clanul sa fie decimat Doar ursu-n fata lui pe Stejea-i imparat Iata-l pornind agale prin poieni pline de flori Privindu-l din departare te trec reci fiori Cu saltu-i urias, cu capul mereu sus El vede, prevesteste ce-ar vrea orice intrus Lupi-l privesc ascunsi din desul zmeuris Al meu rege tinteste-i tupiti in ascunzis E prea maret si falnic si prea bine crescut Ca sa atace primul, doar nu-i un cerb zalud? El face cercuri mari in poiana inflorita Si se opreste calm, mananca dar ezita Simte pe spate-i cald fior trecand Parca-i adrenalina urcata din pamant Ar putea pleca in goana renuntand la lupta Dar cand vreodat-un rege isi da lupta batuta? Si tot gandind la lupta, la sfarsitu-i apropiat Zarii din zmeuris cum zece ochi salt El este a lor tinta, al lui trofeu il vor Dar si ei, lupii aprigi, stiu ca nu-i asa usor Dupa o lupta de-o viata-ntreaga A mea insemnata bestie ramane aproape-ntreaga Doar pulpa cea din spate si pieptu-i e ranit Insa vestita haita la ceruri a suit Si-acum vad acea scena ca printr-o reluare Cand prin poiana verde tot cate un lup se pierde Cand coarnele-ascutite sunt mereu bine infipte In hasky cei salbatici cu ochii enigmatici El geme de durere, el rage cu putere Simtind o descatusare ce egal nu are In clipa ce urmeaza mai toti il venereaza Pentru linistea adusa in padurea nepatrunsa El trece falnic prin codrii marsaluind Covoare late, rosii in fata-i se intind De mic visat-a la asta clipa Sa fuga peste zari, s-o faca fara frica Si cand ajunge sus pe-a Soimului poiana Se-apropie de el, ciuta cea de seama Cu ochii plini de lacrimi, picioarele-i tremurand Se apleaca-n fata lui, sarutand dulce pamant Acum el se simte un ins fara egal Acum traieste linisti, pierdute, de barbar Si totusi e prea mult pentru el Nicicand n-a vrut a fi declarat zeu Pe Repedea, Stejea si-a Soimului poieni Lasatu-s-au linisti nebanuite ieri Acest voievod tandru, ridica-si coarnele la cer Multumindu-i, stiind c-a fost ajutat de el Acum el alte lupte mai are de purtat Insa sunt lupte fara de vreun pacat El vrea ca in a lui turma pe veci ca sa ramaie Masculul cel precoce, temut nu prefacut A lui gena aleasa purtata-i de ciuta mireasa Care-n primavara ce vine, aduce speranta de bine Cand mic dar puternic urmas se va naste Pe-a Calimanilor cute mult rau nu-i va mai paste Ziua cea grea si lunga, uite-i spre sfarsit Insa-a meu stelat ramane cu ochiul atintit Pe-a lui turma care acum la izvor se adapa In afinis le asteapta, nopatea sa le petreaca Asa un rege sta cu capul sus pe orice vreme A lui popor sau turma nu are de ce se teme Dar cati regi ca acesta au fost pe-acest pamant Sa fi fost mii si sa nu-i am in gand?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate