Ca ceea ce ești
Ca ceea ce ai
Înlături cu grijă
Urma zilei de ieri

Trebuie să te strecori
Unduind prin ceața din nori
Petalele ce-ți croiesc
Drumul ce îl coborî

Deseori încet preumbli
Cu gravele ciubote închise
Descarci prin liniște fulgerul
Ce biciuie negura cu patimă

Ai crede că nu sunt în stare
Să-ți pună pe degete la picioare
Licărul de strajă ce îndeamnă
La pacea puhoaielor din strană

De câte ori crezi că poți
Sacrificându-ți eroii din oaste
Să pregeți la patima din flori
Culegându-te în umbră, în taină

Am ascultat privirea-ți temătoare
Ce știe că nu are ascultare
Când se împiedica voit de fel
Ai înțeles că respect nu-ți cer

De fiece data
Prelinse sunt umbrele
Ale nopții halate
De ceea ce e clar

Perdeaua vântului ce suflă
Te atinge voit pe spate
Picături jeluind a sudoare
Te scalda în vizita nopții

Pe șa îți arunci înverșunarea
Ce-ți stăpânește trecutul
Cum plimbi printre degete gândul
Ce așteaptă să urle pământul

Cu atâta amărăciune jelești
De parcă nimeni auzindu-te
Cunună de împotrivire nu cauți
Așteaptă-ți suferința aproape

Crezi că putința de a fi?
Strălucitoare când nu e adiere
Și pe deasupra îndrumată fie
În eronata baie de mulțime

Deodată îți apare în zare
Ulcioare pline revărsându-se
Ca la răscruce te așteaptă
Spre ele te poartă.