Cândva rădeam,
Ce clipe trăiam...
Acum plâng,
Lacrimi strâng...
Fugeam pe străzi,
Chiar și autostrăzi...
Ambalajele fluturau,
Pe fundal câinii lătrau...
La colț de stradă, părea o ambuscadă,
Erau cerșetorii, ce căutau o monedă pierdută.
În alergare le-am aruncat eu una,
Prinzând-o în harta palmei sângerând,
Imediat au crezut că viața lor s-a schimbat, fulgerând.
Eu am continuat de alergat...
Din urmă am fost strigat,
Era un suflet, de mine uitat.
Am încetat din alergat,
La mine a venit și m-a îmbrățișat.
Simțeam cum brațele ei
Se înfășurau după trupurile noasre,
Simțeam cum pielea ei
Îmi astupa rănile inimii mele.
Dârele de sânge ce-mi curgeau,
Rămâneau uscate, pe coaste.
A continuat în brațe să m-a țină,
Întristările mele, dorea ea să le țină.
M-am simțit ușurat, vindecat,
După ce m-a sărutat, am leșinat...