Iubito,
Mai toarnă-mi puțină toamnă
ÃŽn cupa sufletului gol,
Și dă-mi din sânul tău de vară
Fermitate în podul palmelor.
Dezbracă-mă sub cascadele de munte
Învelindu-mi cu ființa ta nuditatea,
Netezește-mi iarna căzută pe frunte
Apoi, sărută-mă prelung, toată noaptea.
Dar mai toarnă-mi ochii tăi în privire,
Căci voi muri la revărsatul zorilor
De primăvara existentă în tine,
Și aș vrea să știi, că despărțirile mă dor.