Citesc cuvinte, fără să mă pot oprii.
Sunt vechi,
le-am mai citit,
dar parcă au un nou sens acum.

Mă trezesc zâmbind,
în colțul gurii,
în colțul minții.

E un cal alb ce...
nici măcar nu se uită,
înspre marea cel atinge.

Ce cuvinte vechi!

Oare la ce te gândesti acum?

Sunt versuri ce descriu
distanta dintre noi.

Te-aș putea atinge,
de ai fi doar puțin mai aproape.
Te-aș putea plimba oriunde...
chiar si în imaginatia mea.
Te ascunzi de plăcerea din mine.

Ce cuvinte vechi!

Îmi las capul gol de cuvinte.
Doar sunt vechi.
Îmi trebuie cuvinte noi.
Dar cuvintele vechi deja te cunosc.
Știu cum să se alinieze,
ca tu să zambesti.
Ele zic că știu să se alinieze,
ca tu să iubesti.

Eu mă trezesc zâmbind
în coltul gurii,
în coltul minții.

Sunt doar versuri ce descriu
apropierea dintre noi.