Remember 1996

Lupta de orgolii între cuplul
Ceaușescu și zeița Nadia Comăneci
până în Septembrie' 89

Chiar Zeus, el cu iscusință
Te-a coborât la Montreal,
El te-așeză în piedestal,
Talentul te-a făcut zeiță.

De-atunci a început scandalul
Cu-această proastă cizmăriță,
Le-ai șifonat tot idealul
Cu rangul mare de zeiță.

În lupta asta de orgolii
Ce-a fost atunci între voi trei,
Le-ai șifonat mereu fotolii,
A fost o luptă cu scântei.

La granița ei, ungurimea,
Vizionară cum se vede,
Dregători și nu prostimea
I-au dat zeiței undă verde.

Din Europa, peste ape,
În contra lui și-a dumneaei,
Zeița i-a făcut să crape
C-a fost primită de yankei.

Acolo și-a găsit bărbatu'
Inteligent, frumos, cu har.
Burt Conner fu împricinatu'
Care o duse la altar.

După '89 când revine acasă

După plecare, apare nostalgia,
O trage dorul de-acasă,
Îl ia pe Burt în România
Să stea un pic în țara noastră.

O știu și negrii din Sahara
Din jungle și păduri virgine,
Și nou născuții primăvara
Din mame blânde și caline.

Și eschimoși din polul nord,
Copii, bărbați și muribunzi,
În iglu-l lor ușor pătrunzi
Cum soarele pătrunde-n rod.

Te știe Guță Nicolae
Vestit ce-i spune lumea: Nae,
Prințese negre, subțirele,
Care mereu cântă manele.

Și sobrul, domnul Stolojan,
Ce nu-i bolnav și se întoarce,
Nu te știa acum un an
C-avea reflexele sărace.

Mă mir, că fuse la yankei,
Și chiar de nu-ți vine să crezi,
Acolo, el și doi pigmei
Au învățat cât valorezi.

Epilog în dublu catren

O invidia și "coana Leana",
'Nainte de-a se duce-n veci.
Îi reproșa lui Nicu, doamna,
Că nu e Leana Comăneci.

Te-admiră și Filip Tănase
Cu o epigramă mică,
Cred că n-o să ai angoase
Te bucuri că vei fi mămică.