Azi mi-am pus cămașa albastră
Să mă asortez cu cerul, doar e seara de canastă.
Nu, nu a mea...
Eu o privesc în vis și încerc să nu adorm
Căci știu că la sfârșit aerul îmi va fi scor.

Iarăși mi-a căzut pământul de pe casă...
îmi fac maine timp și-l pun la loc,
Doar asta fac oamenii de vârsta a treia,
Reclădesc ce pot din viața rămasă.

Frunzele de toamnă timpurie dăruiesc cafelei mele
Un gust aparte, departe de sfârșit,
Iar soarele îmi încălzește surcelele
Și eu...eu aștept din minut în minut...