Turnirul din subsol se continuă picătură cu picătură până la ora finală
domn al erorilor mele ieșeam atunci pe străzi
purtam sub braț o servietă cu pământ de la zece ani de când iubisem o
mare actriță de dramă
aveam niște sentimente aveam (ei) niște certitudini
aveam (eu) o iubire Vroiau să mă sfătuiască pă
rintește cu cele mai bune intenții Aveau (ei) cele mai bune intenții
eu eram contra aveau (ei) între patruzeci și optzeci
iubeau (eu) o prea frumoasă a
vocată mâncau în același pat cu ea discutau concepții
erau toți pro și contra de neabătut
eu îmi declamam pohemele pe un teren de rugby gâfâind la grămadă
mă credeam în concepții mâncam în spasmele lor crepusculare atât de pă
rintește
la masă îmi scoteam firește bascul meu de lemn
mâncam frumos în imensa lor tristețe
eram voios de felul lor aveau motive serioase
ei așteptau să le spun ce știau își reclamau certitudinile mă plăsmuiau pă
rintește
era o ambianță plăcută iubeam o mare actriță de dramă o a
vocată
venea (ea) cu taxiul (la mine) sau pe jos după cum era vremea
era mereu același anotimp din ce în ce mai rar
atunci mergeam la subsol mâncam cu părinții
mergeam la bazin în pădure pe țărmuri
salutam în dreapta și-n stânga ieșeam la rampă să le arătăm ce știau
avea (ea) o rochie ușoară și o eșarfă albastră
își scotea rochia pe rampă așeza eșarfa acolo
făceam dragoste acolo ca să-i liniștim
ele ziceau ea sunt eu el poate fi oricine
ei ziceau poate că suntem oricine poate că e mai bine așa dar numai
pentru ei
poate că e mai bine să știm numai ce știm să-i sfătuim pă
rintește
ea zicea eu sunt el sunt a
vocata nimeni nu știe câte au uitat (ei între ei)
poate e mai bine că nimeni nu mai știe decât atâta cât știe
eu ziceam hai să ieșim la rampă să ne văicărim să ne sfătuim pă
rintește
ține-mi un moment servieta vreau să exprim
o stare sufletească bine cunoscută să-i li
niștesc
să le redau certitudinile S-au speriat
ne privesc năuciți pă
rintește e o ușă deschisă (ei) nu suportă asta
au toți sub braț servieta de pe când aveau zece ani de pe când iubeau
o mare actriță de dramă
poate că e mai bine să știe numai cât știu
fi și tu hölderină cu ei du-i la subsol plimbă-i pe țărmuri ești
a
vocată ai datoria să-i aperi pune-ți eșarfa
să intrăm singuri în labirinturi Încuie ușa
e o ambianță plăcută ei ne sfătuiesc pă
rintește.