dimineața mă prinde cu mîinile încleștate și o mie de întrebări de ce trebuie să lupt pentru fiecare bucată de zi de ce trebuie să fiu atent la tot ce mișcă de ce trebuie să număr pierderile și să aștept un ajutor care nu vine unii trăiesc de parcă nu s-ar fi întîmplat nimic alții luptă din inerție nu am nimic de făcut îmi trec degetele prin păr a neputință clipa mea de glorie a trecut și n-a fost nimeni acolo să-mi spună bravo soldat n-a fost nimeni acolo să-mi spună capul sus emil căderile încă nu s-au terminat mai există o lume o singură lume și ea mistuită de trupul meu în picaj

nu plînge mamă într-o zi va fi totul bine și pentru noi va fi soare va fi pîine pe săturate timpul va curge înapoi și vom putea face tot ceea ce n-am făcut tata o să te țină de mînă o să-ți aducă flori eu am să mă urc în cîrca lui și-o să ne jucăm de-a moș martin el o să spele covoarele cu peria o să mergem la biserică împreună cînd o să vină războiul va fi erou eu am să strîng în pumni o decorație pentru curaj tu ai să-ți scuturi părul mîndră și-o să ne spui povești despre cum a luptat cu mîinile goale cînd n-a mai avut altă șansă
nu plînge mamă într-o zi va fi totul bine timpul va curge înapoi și eu n-am să mai adun cioburi din tata

doamne ce frumosi sînt susura lumea cînd emilian trecea la braț cu emilia, aveau două mătuși care locuiau în același bloc un emilian iubea o emilia și asta era tot ce conta în fiecare dimineață era despletită în fiecare lumină era frumoasă trupul ei se urca pe trupul lui ca un fel de scară să ajungă la buze mai sus la gînduri într-o zi normală o întîmplare normală o moarte normală o plecare normală acum emilia caută printre dărîmături
un alt erou pe care să-l plîngă

fiecare trup e o tranșee în care stăm ghemuiți tremurăm de frică va veni ora cînd va veni ce oră vrei mai potrivită pentru un ultim surîs o ultimă rugă pentru cei dragi vom trage cuiul și vom urla plămînii se vor umple de schije de aer de țărînă proaspătă
aruncată peste noi în derîdere de cei cărora nu le pasă decît dacă au pe cine să plîngă

și nu mai am prieteni din brațele cărora să-mi fac o targă și nu mai am curaj pentru clipa din urmă tu știi c-o să vină bolnavă și suplă oamenii au nevoie de oameni să-și lingă unul altuia rănile saliva timpului o să le vindece și nimeni n-o să-și mai aducă aminte de ele regret doar că n-am putut face mai mult de cînd eram mic am visat să murim toți odată
să nu mai plîngem pe nimeni și nimeni să nu ne plîngă acum știu dumnezeu e o minciună dumnezeu nu e minciună fiecare cu timpul său cu lumea lui cînd va veni dimineața cu mîinile încleștate în trupul meu ochii mei vor sădi doar mirare