Un zumzăit colonizează cubul de aer fin
Întins peste planetă, cu atmosfera zâmbet calin,
În interiorul lui și-a găsit adăpost nimicul efemer,
Sforăind a neființă pe o pernă de ruginit fier.

Într-o piramidă zvâcnește exilat un dor,
Cu aripile sudate de emoții de al iubirii sudor,
Pe vârful ei ciugulește pasărea nefiindului un condor.

Într-un cerc se rotește fiindul concret,
În centrul lui eul cântă cu esența sa un duet,
Cercul se învârte pe epiderma corpului vertical,
Îl crestez în patru locuri și muchiile au copite de cal.

Un ochi este înscris în rombul simetriei,
Împletind lumina din iris cu laturile egale ale armoniei,
În pupila lui văd o tânără cum se ceartă
Cu o entitate proprie smulsă din artă.

Un triunghi echilateral încadrează fața inoculată cu decepții,
Cu eriteme ale prostiei și cu buze pe care perorează deștepții,
Pe o latură se mișcă infractorii prelinși în detenții.

Un hexagon are laturile ce reprezintă calități,
În el este înscris un cerc hașurat de nulități,
Distrus de piatra sinelui fisurată de diversități.