mai știi poemul acela în care noi eram stingheri ca niște ziduri
eram unul în fața celuilalt tăcerea noastră vibra
apoi o câmpie ne-a furat
din neatenție
eu am ajuns floarea soarelui
tu ai ajuns nu știu ce nu știu unde

sunt lucruri despre care nu vorbim
pentru că nu vrem să devenim patetici
tocmai acum când vara e pe sfârșite
mai bine să inventăm un mod de a ne înstrăina cu eleganță
să purtăm ochelari de soare
să nu prea ținem seama de umbre

(ai observat și tu că ocolim unele cuvinte. ocolim prea mult dragule)

umbra nici măcar nu e un cuvânt. nici ploaia nu e.

e tot mai greu să-ți spun aceste lucruri simple

de aceea m-am gândid să-ți las un semn aici
între ziduri.