Răstoarnă-te cu tot cu lotcă-n val:
Odaia cu chenar de crin regal
Întinsă peste insula cu trapa
Te va-nveli să nu te ducă apa.

Rămâi acolo înecat gândac
Cu carapace de neon, cu ac,
Și bea din vinul meu pe îndelete
Tot fundul apelor cu tine să se-mbete.

Apoi vei sta în planșă, desfăcut,
Privind năuc în orice azimut
Și toți elevii cu plastron ca neaua
Vor scormoni în tine cu vergeaua.

Adună-te. Acum e noapte goală,
Mai arde becul într-un colț de sală:
S-ajungem iar la cumpăna de ape
Vom trece amândoi peste dulape...