Eu te doream nespus de mult,
Fecioară din argilă
Erai ca un obiect de cult,
Fermecătoare si subtila.

Mi-ai spus ca viata-i o himeră,
De-un mare pictor zugravita
Si dragostea-i o clipa efemera,
La care lumea intreaga-i osandita.

Ma sarutai usor pe piept,
Cu buze moi ca focul
Si imi spuneam ca nu e drept,
Ca sa iti fur norocul.

Eram copii nevinovati,
Si ne iubeam nespus
Acum suntem batrani uitati,
Cu viata la apus.

Atunci visam la nemurire
Si la o viata prin palate
Acum dorim tamaduire
Medicamente compensate.

Trecut-au anii frumosi
In fata se tese destinul
Si vietii noastre de mosi
Doar moartea-i aduce seninul.

Eu inca te doresc nespus,
Fecioară din argilă
Dar moartea trupul ti-a rapus
Si-a rupt a vietii filă.