Nu-ți fac inventarul la succese
Că este mult prea complicat,
Din ce-ai jucat, mereu reiese
Că nimenea nu te-a uitat.

Te știu țâncii din țărână
Care merg prin sat de mână,
Și razele de prin ferestre
Că ești sclipitor, maestre.

Te știu călugării la schit,
Ei ce vin să se închine
În amurgul asfințit,
În liniștea nopții senine.

Te știu în casa de bătrâni
Toți oamenii fără noroc,
Că filmul tău face minuni
Și oprește moartea-n loc.

Te știu bine și deținuții
Aceia condamnați pe viață,
Înțepenesc la filmul tău
Din noapte până dimineață.

Te știu și cei din diaspora
Din țările îndepărtate,
Cu toții filmele-ți adoră
Și le înghit nemestecate.

Te știu și copiii străzii
Ce-și au culcușul în canale,
Lehuzele ce-și adorm plozii
Îți sorb cu drag filmele tale.

Și bozgorul din ungurime
La "nem tudom" el se oprește,
Vrea filme cu Nicolaescu
Și-atunci vorbește românește.

Epilog
Și fetele de pe centură
Ce stau acum cu frica-n sân,
Și sunt de Bodu criticate
Că nu-s deloc impozitate.

Te caută ei, epigramiștii
Ce cu toți- au amuțit,
C-a lor dulce epigramă
A devenit produs prohibit.