În așteptarea inginerului Pelok Repaus
am găsit un șiret îmbibat cu apă e bun și el la ceva

m-am pierdut pe un metru pătrat printre milioane de oameni cu ocupații uluitoare
pe-afară se mai chiuie metoda aceasta de exprimare spontană își mai păstrează eficacitatea
un băiat răgușit cântă îl doare în dezvoltarea lui
și sapă cu înverșunare ca să-și îngroape mâinile
o fată mă privește prin geamul closetului mă imploră să-i arunc o găleată cu apă în cap

acum îmi strig inscripțiile (un scârțâit de funie)
în casă nu e nimeni să-l întreb cum se mai zice mamă
doar niște minimi adormiți cu frunțile pe catafalc

frumoasă e nathur cu zăcămintele ei de promiscuități
ochii ne sună ca niște saci de ovăz caii ciulesc urechile cerul se umple de globuri portocalii cum visez câteodată
bunica Mătăsoiu citește o carte de unul sătul până în gât care o zăpăcește de dimineața până seara

minimii s-au trezit se joacă cu fasole e sportul lor favorit
și eu culcat pe iarbă într-un umilitor repaus
îți dăruiesc un pește colorat