cine ești tu
un vers care nu știe
dacă există dincolo
de poezie
te-am găsit zgribulit în acest colț de
aporie îți tremurau
cuvintele pe tine știu că-ți aminteai
viitorul acestor litere ce curg
inevitabil spre un capăt precum
un strop de alcool ce arde
un neuron ce n-o să mai învie


privește
în palma ta
a aripă de libelulă sfâșiată
un vis ce n-o să mai ruleze niciodată
regizorala premoniție
eu
tu
forme sublime de văpaie
sub geana cea vizibilă a lunii
ne spulberăm
prin definiție


dar crezi că nu m-aș prăbuși
anticipativ fără nici un
knockout fără nici o
rundă paradoxală /împreună
dar singuri țărână dar
suflet caută dar crede/
dacă în urma loviturii
amnezici și deposedați
de orice definiții
nu am rămâne să simțim
și geana invizibilă a lunii