Despletitele-mi lacrimi în noaptea ta se scurg,
Dansând bezmetic și lent printre stele și nori,
Soartă potrivnică, neîndurător amurg,
Provocator m-ai înfruntat de-atâtea ori!

Mărgele-durere îngenuncheate pe jos,
Ca un covor șerpuitor în cale-ți se-aștern,
Speranțe-mi înflorești în gândul duios
Amintind de icoane și de chipul matern...

Sunt sanctuare de-amintiri săpate-n stâncă,
La răstriște, tăria lor mi-o-mprumută,
Durerea-mi pietrificată,-n noaptea adâncă,
Pictatu-s-a-n tine, mirată și mută...