poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-13 | |
Preludiu (din partea autorului).
Nu umblu cu “șase-șase” Mă numesc Filip Tănase, Sunt și eu un spectator Și vă dau puțin umor. Spectatorilor teatrului Tănase. De-aveți și voi puțin angoase, Veniți in scenă la Tănase, Unde Vasile și cu Nae Vă dau poante cu bătaie. Voi salutați cohorte de amici, La fel și pe amicii lor, Mai salutați și unii inamici Dacă v-aduc puțin umor. Cu un ac contra prostiei Și- altul contra bătrâneții, Voi dați verde veseliei Drum de aur tinereții. Dac- aveți cumva, angoase Veniți cu toții la Tănase. Sărbătoritului“ sfinția sa” Vasile Murariu. De ziua ta, Vasile" fine", Să ai un continent de fani, Prieteni buni, puțini dușmani Și poante bune de la mine. Umorul e ca o nevastă De care, dacă nu-ți prea pasă, Ori nu te-ascultă și-i năpastă, Ori dă in gropi, și-apoi te lasă. Azi, când poeții s-au rărit Precum și textierii, lumea știe, Eu cred Vasile, că e nimerit: S-aveți poeți, fără simbrie. De nu-mi primești oferta, clar, Eu, mă ușchesc la Murfatlar Si n-o să fie nicio dramă Mă fac poetul lor, de cramă. S-a spus că un pahar de vin Iți dă putere, multă viață, Eu, nu cred: de-azi de dimineață Într-una beau, și-abia mă țin. Cuvântul”vin”, e cam bizar Nu e clarificat definitiv, Iar bietul om nu știe la pahar Când este verb, și când e substantiv. S-a spus la Murfatlar, cum știm E demonstrat și in natură, Că apa strecurată -n vin Egală e, cu…vinul ce se fură. Vin crizele, și nu- i ușor, Ele ne- aduc și multe drame, La Murfatlar e alt decor Acolo, sunt mai multe crame. Epilog. De-oi da colțul,….nu iți pasă, Că-ți las chitara mea de-acasă Și vocea care n-o mai am, Dar, n-am rămas așa profan. Vouă, Nae și Vasile, Vă las intreaga prietenie Ce pân- acum n-ați cunoscut-o, Și e păcat, că n-ați știut-o. Adagio la epilog. N-o știa Steluța noastră Nici indrăgitul Arșinel, O știe floarea din fereastră Și pentru ea, și pentru el. Acum, o știți , dar mă apropii Și-s gata să dau ortu’popii, Și-acum la cei 80 de ani Vă spun sincer : ”La mulți ani!”
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate