poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-13 | | Înscris în bibliotecă de Bot Eugen Iulian
Zorind din calde țări străine
Spre miazănoapte, -al meu salut O, Kazbek, îl îndrept spre tine Ce-n răsărit veghezi, tăcut. De veacuri cu turban de spume E-ncununată fruntea ta, Iar mândra și-ncruntata-ți lume N-a tulburat-o nimenea. A inimii fierbinte rugă Înalț-o la Allah, prin nori, Deasupra stelelor, s-ajungă La tronul lui nemuritor. Aș vrea răcoarea să coboare În văile de colb și scrum, Și în pustia arzătoare Să stau, la prânz, pe-o piatră-n drum. Aș vrea furtuna să mă cruțe În văgăuna Darial, Și tunetul să nu-l asmuțe Zdrobind și călăreți și cal. Dar asta-i o dorință doară! Mă chinuiesc! Mă tem s-o spun! O, dac-am fost uitat, în țară, Din ziua tristului surghiun? La piept m-or strânge oare iarăși? Oare-au să-mi spună bun venit? Vor recunoaște-ai mei tovarăși, Dup-atâți ani, pe surghiunit? Sau poate zac în reci morminte Cei nobili și cei buni acum, Și-i prefăcut în oseminte Al tinereții mele drum? O, de-i așa, cu-a ta furtună, Tu, Kazbek, să m-astupi curând, Cenușa mea, prin văgăună, S-o risipești mai bine-n vânt!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate