poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-09 | |
Simt că fata asta nebună
din mine niciodată n-o să știe ce vrea. Mi-e bine când nu-mi plănuiesc nimic, când toate se-ntâmplă de la sine, ca atunci când am scris în tramvai o poezie de luni, 7 A.M. sau când nu mi-a trebuit decât o clipă să-mi aleg cerceii roșii din zecile de zorzoane, din vitrină. Nu vreau să știu ce fac mâine. O vreme aveam atâtea bilețele post-it lipite peste tot, până când n-am mai suportat ca orice aveam de făcut să-nceapă cu-n bilețel galben. Nu m-am gândit niciodată să mă căsătoresc se poate întâmpla și la treizeci de ani, ceea ce pe mama o sperie de parcă știe ea dacă aia mi-e vârsta la care o să pot să schimb scutece și să plâng. În iubire am crezut doar la șaptișpe ani, acum cred în tine doar ca-ntr-un viciu așa cum nu te poți lăsa tu de fumat oricât aș tuși eu adunând scrumiere, apoi îmi spui că e un rău necesar și că o să-ți iei țigară electronică. Te simt dependent de mine, uneori vise cu noi doi mă sufocă, la fel cum ți se-ntâmplă ție printre cărțile mele stivuite aiurea. Aproape că am uitat toate paginile alea, nu mai știu ce am mototolit, doar când mă trece ca un foc viu dorința de-a intra în cetatea cuvintelor mele o fac. Fără să-mi planific nimic.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate