Am închis ochii și am strigat
Numele tău
Încercând să-mi imaginez cum ar fi
Să mă iubești
Măcar un pic
Acum în ceasul al doisprezecelea

Am strâns pumnii încercând să te prind
În căușul palmelor
Atât de tare încât
Să te simt ca făcând parte
Din mine
Ca să fiu sigur că nu mai pleci

Am plâns un pic și am udat
Cu lacrimi locul unde ar fi trebuit
Să fii,
Acolo, un pic mai jos de pleoapa
Umedă
Adapostită de genele mele tremurânde

Am râs încet de glumele pe care
Ar fi trebuit să mi le spui
Și m-am simțit mângâiat, subtil, după
Ureche
De șoaptele pe care am sperat
Că am să le aud de la tine

Apoi am băut un strop de soare,
Am tras poarta după mine
Și am plecat acasă
Că doar nu era să înnoptez
În parcul de distracții.