Motto : «Iubirea mea e țipăt într-o peșteră fără ecou»
Cristian Vasiliu


Mi-am condamnat iubirea și-o țin încătușată
ÃŽn carcera de oase a pieptului sub mii
De blesteme și taine; doar noaptea câteodată
O mai aud cum sapă prin mine galerii.
Nici sub tortura cărnii nu și-a trădat stăpâna;
Nu își arată chipul când noile iubiri
Cu sclavele plăcerii întind prin gratii mâna
Și în singurătate se-alină cu-amintiri…
De-atâta timp departe de-azur și fericire,
De-o voi lăsa să urce pe buze într-o zi,
La «Te iubesc!» în soaptă, va asurzi de-uimire,
Iar raza unui zâmbet ușor o va orbi.
(În neagră închisoare mi-am prefăcut ființa;
Și-ai fost și tu de față când am citit sentința!)

7 VIII 2009