ne pregăteam de ceva; semăna cu
o excursie; atâta că nu prea aveam bani
iar cu noi ne-am pus slănină, ceapă
brânză și țigări

pe Ana n-au vrut s-o lase părinții
cu toate că le-am explicat că nici
noi nu aveam bani și că o să venim
înapoi; n-au înțeles

ce să facem, ne-am îmbarcat pe drumul
de Cluj cu ghiozdanele burdușite cu
haine de schimb și vise

mergeam pe jos; povesteam din ură
pentru oboseală, era foarte cald
iar cerul clar ne însoțea și nu
credeam în el
discutam că poate mai mor și oameni
eu sigur nu, doar câteodată când
sper c-o să mă trezesc, s-a înoptat
și tot nu credeam în cer

ne-am așezat pe malul unui râu
să mâncăm și să nu dormim
totul părea atât de departe
încât abia îl puteam atinge cu degetele

pe dimineață mergeam mai repede
sau defapt timpul se fluidizase

nu prea aveam bani, dar supraviețuiam
cu ce ne-am pus de-acasă și ce
mai furam din lanuri de porumb și
grâu

ne-am hotărât că nu mai vrem rețete
oricând preparam ceva, așteptam
inspirația, uneori venea, niciodată
nu rămâneam flămânzi, dar felul
dura puțin

visam la o mâncare să țină veșnic
măcar pe limbă

râul și dragostea curgeau mai repede
ca noi, spre marea moartă ziceam, și
nimeni n-a fost geniu
să prindă vre-un pește
și nimeni n-a fost Isus să-l
înmulțească

au trecut zile, apoi
m-am îndrăgostit foarte tare