De urât îmi ține-n noapte
Pasul cel așez aproape
Deopotrivă duc în spate
Singurele mele șoapte

Tot repet mereu, mereu
Că-s burlac tot eu, tot eu
Și strivit în carapace
De îmi place ori nu-mi place
De pustiul ce se adună
Numai la mine în mână
De necontenita clipă
Ce zidește fără frică
Fără milă, mai în silă
Ce-am sperat din zi în ziuă
Ce-am dorit ca fiecare, oare?
O ființă iubitoare, care
Să o iau, s-o apuc, să-i cânt
Să mă-mbăt dintr-un cuvânt
Să-mi deștept gândurile toate
Ce-mi slujeau aproape moarte
Să-i inunde trupul dornic
Să-i trezească în chip mai grabnic
Zâmbetul purtat în pleoape-mi
În mulțimile de vise, acum lasă-mi
Râul de alint să-ți spună
Ce purtai din mână-n mână
Dorul schingiuit în noapte
Ce se răscolea în șoapte
De iubirea de pe buze
Picurând ușor pe frunze
De cascada de suspine
Te trăgeau să vii spre mine
De mâhnita-nsingurare
Ce mă cotropea prea tare
De culcușul vechi, de gânduri
Ce mă viscoleau în neanturi

De urât îmi ține-n noapte
Gângurind acum în șoapte
Și se așează lângă mine
Doar cele două suspine

Mi-au rămas de ieri aminte
Chipul tău schițat în minte
Ce mă înveseleam cu el
Și-l postam în chip și fel.
Te vedeam râzând, în gând
Din iubire o cupă bând
M-am hrănit din amintiri
Aveai aceleași priviri
Am visat ca un copil
Rostul nostru cel umil
Mă gândii din vis să iasă
Ea într-o rochie de mireasă
Și la nuntă să se adune
Cei din spate, fără nume
Cei ce n-au avut vreodată
O iubire-n vis uitată
Din pridvor să cânte ușor
Al iubirii cânt, în cor
Greierii în felul lor
Să trezească-n noaptea nunții
Dragostea din timpul sorții
Să rămână-n amintire pruncii tăi
Ce se nasc din ale minții văi.

De urât îmi ține-n noapte
Strecurându-se prin șoapte
Visul legăturii de iubire
Ce-l purtam ca izbăvire