Adulmecând miresma florilor din glastră
Și-a sufletului gând amar
Iubirea noastră moare și inima albastră
Se risipește împreună cu un gând hoinar
Iubito!
Nu vrei să-mi sorbi o lacrimă rebelă
Din ochiul meu prea plin de dor?
Sau să-mi păstrezi în gând
Petala dulce-a neuitatului amor?
Oricum, tu pleci, călcând indiferentă
Pe ruga mea de sclav neobosit
Iar chipul meu puțin uimit
Privește-n urma ta cu-a morții stare
Adânc latentă….
Iar gura ce-a ramas să tacă
Șoptește mut
Și ce dacă, și ce dacă…