ca de obicei
în zile de sărbătoare
mă duceam să umplu sifoanele

în sfârșit
ai mei renunțaseră la
sticlele acelea bontoase și grele
au cumpărat niște capete roșii
din plastic
pe care le-am pus la două sticle curate
de coca-cola

cu eticheta încă neatinsă

sifonarul
sau cum se numea
era un om tare ambiguu
energic
vorbea tare
(ca să se audă din vacarmul
mecanismului de acolo)
râdea mult și din orice gest
dar din când în când
devenea serios și refuza
anumite sticle
pe motive de siguranță

m-am uitat și eu la
sticlele mele
instinctiv mai mult

nu îmi spuneau nimic

când am ajuns
nu neg că m-a lovit o oarecare emoție
o salată de
frică jenă rușine

a atins gâtul unei sticle
și a strâmbat puțin din gură

comunicare nonverbală
mi-am zis mult mai târziu
când
într-un examen la psihologie
eram pus să dau un
astfel de exemplu