Sunt robul tău , sunt mic și zvăpăiat
Te chem iubito să te sărut că ard de nerăbdare
Nu-mi spune bancuri nici povești că-s săturat
Dă-mi buzele tale dulci ca mierea, dă-mi alinare

Tu vii ca căprioara ce se adapă din apa limpezită
Te legeni pe picioare, ești nesigură
Hai vin` să te dezmierd, dorești să fii iubită
Șezi de ți se pare că ești singură

De dorul tău plâng și suspin întruna
Mă uit ca prostul la ce a mai rămas din noi
De dorul tău mă ofilesc acuma
Doar pașii tăi ce zburdă îi aud, ca un șuvoi

Lege a fost să ne iubim și apoi să ne despărțim
Când dușmanii nu ne lasă, casnici ți-aduc venin
A trecut demult de atuncea, amândoi n-o să mai fim
Ce păcat, ce zile rele, dureros da ce sublim

Zbier degeaba mut și surd, șovăiesc
Unde ești dragostea mea? Uita-i și cum te cheamă
Mă zdrobesc de ziduri, le lovesc nervos
Vag mi-aduc de tine aminte, uitai ochii tăi frumoși, mi-e teamă

M-ai făcut să-mi simt iarăși tinerețea
Mi-ai dat forță și speranța, îți mulțumesc
M-ai iubit parte cu parte, mi-ai iubit noblețea
Mi-ai dat viață, lângă tine eu și acum cerșesc

Nu te duce prea departe, încă plâng la disperare
Te aștept când nu mai e mult timp, ți-am rămas fidel
O să ne întâlnim, sunt sigur, să avem răbdare
No să uit de Cel prin care te-am avut cu atâta zel