La dreapta Mea, Te voi sătura
În palmele Mele Te voi aduna
Când de rău te vorbiră, apoi te loviră
Și-n neliniște zilele-ți presară de pomină
Ascunde-te-voi la umbră de vremea cea sumbră
Purta-te-voi veșnic în mintea ce umblă
Să țină aprinsă o flacără-n tindă
Între noi, pentru noi și nimeni să n-o stingă.

În ale Mele povețe și taine mărețe
Te plimb și dezmierd în o mie de fețe
Iar la dreapta Mea când te vei sătura
Și-n palmele Mele te voi aduna
O să vezi, n-o să crezi și-o să vrei todeauna
În brațe să Te strâng și să-ți mângâi cununa,
De cauți departe nu găsești mai aparte
De cauți aproape nu speri mai departe
De vrei să te atingi și să simți adierea
De ști doar să speri și să iei mângâierea
Cu o mână, în grabă să scuturi murdarul
Cu gândul, cu cântul să uiți tot paharul,
Ce poartă licoarea ce-ți înlătura amarul.

De poți în cădere să vezi și să ierți
De ai putea în întuneric să rabzi, să nu cerți
Iar când poți și când vrei să-i lași doar pe ei
Iar de-ai putea și de-ai vrea să-i iubești cum vor ei
Și atunci să te alunge, în silă să-ți numere anii
Rămâne-vei tare , răbda-vei acele gângănii?
Și atunci de vei uita, la dreapta Mea , Eu te voi sătura
Iar gandurle tale în palme grabnic le voi aduna,
Atunci când și ochii cei dragi vor lacrima
În brațele Mele te voi strânge și calma.

Când toate le vei pierde și-n ruină vei șade
Și apropiații alunga-te-vor în grabă, și vor râde
Și vei pierde speranța că Te voi ajuta
Voi veni , și la dreapta Mea Te voi sătura
Și-n palme rănile ți le voi aduna.