|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ am învățat să supraviețuiesc și așa
￭ LaraicaElbaSavașiDrina
￭ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
￭ Dina vorbește cu Dina
￭ când vine aia să ne schimbe hainele
￭ stejarul
￭ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
￭ Drum
￭ Adrian A. Agheorghesei, debut
￭ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
￭ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
￭ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
￭ scrisoare către cel ce nu-mi mai sunt
￭ Când viaţa nu se-ncheagă în montură
￭ înțelegerea nu crește după numărul cuielor bătute în limbă
￭ Luna se ascunde și se face frig
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Râsul
poezie [ ]
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Nichita Stănescu [Nichita_Stanescu ]
2009-07-28
| |
Înscris în bibliotecă de Bot Eugen Iulian
Lovit e zeul, trist, și urlă
El are multe brațe, însă,
picioare numai două.
Urletul zeului nu este urlet
decât atâta vreme cât e țeapăn
și răzimat cu talpa de pământ
Ha,
zeul de-a-ncălare râde.
Este tristețea de-a-ncălare.
Aceeași moarte rea cu ochi magnetici
pe care zeul o urla cu talpa stând pe pământ...
La fel de trist când e-ncălare
la fel urlând dar de-a-ncălare
de tropăitul sacadat al calului îmi pare
că zeul râde.
 |
|
|
|
